Aproape concomitent și după planurile aceluiași arhitect, pe strada Ion Câmpineanu numărul 16, la intersecția dintre strada Academiei și strada Regală au fost construite două dintre cele mai luxoase hoteluri ale Bucureștiului interbelic: Hotelul Stănescu (ulterior, Negoiu) și Hotelul Union. În ghidul din 1934, acestea erau menționate între cele șase hoteluri de lux ale Capitalei, alături de Athenée Palace, Bulevard, Grand Hotel și Splendid.
Pe locul Hotelului Stănescu funcționa încă de la sfârșitul secolului al 19-lea Hotelul Regal. De fapt, noua construcție a fost realizată prin supraetajarea celei vechi, o structură cu două niveluri căreia i-au fost adăugate alte patru etaje. Proiectul a fost realizat de arhitectul Arghir Culina împreună cu inginerul Dim Marcu, o echipă ce avea să lucreze câțiva ani mai târziu și la Ambasador. Noul Hotel Stănescu, construit în anii 1928-1929, avea 100 de camere și, conform reclamelor din epocă, era înzestrat cu tot confortul și cu ultimele inovații în tehnică și higienă. Edificiul aparține fazei mature a arhitecturii Art Deco.
Deasupra parterului, ce păstrează încă feroneria și ampla copertină a intrării, fațadele sunt ritmate de șirurile verticale ale ferestrelor. Această direcție este susținută de o serie de benzi care, două câte două, se întâlnesc la partea superioară în arce de cerc. Se formează astfel ancadramente alungite ce cuprind în verticala lor ferestrele a patru sau cinci niveluri. Privirea este condusă în sus. La partea superioară, volumul pare dantelat: retragerile succesive ale ultimelor niveluri, planurile avansate ale parapetelor balcoanelor, decorația ce devine mai bogată, toate contribuie la o compoziție vibrantă. Verticala concavă, robustă a volumului de colț se încheie și ea într-o notă similară. Cele două balcoane mărginite de coloane, arcele detașate de fațadă, friza decorativă de deasupra acestora și balconul continuu al ultimului nivel dau impresia unei compoziții aerate, chiar diafane.
